Strada Cuza Vodă nr. 8
Istoria comunității din Lugoj se întinde pe o perioadă de aproape trei secole. În 1733 existau deja 46 de locuitori evrei în oraș, pentru ca în 1851 numărul lor să ajungă 550, iar în anul 1900 la 1622.
Prima sinagogă din Lugoj a fost construită în 1793 într-o curte pe actuala stradă Cuza Vodă, așa cum se menționează în cartea lui Tobias Schwager „Evreitatea la Lugoj”. Se pare că în marele incendiu din anul 1842, care a distrus o parte din zona centrală a orașului, a ars și această casă de rugăciune. Primul rabin despre care avem informații a fost Levi Zwi Hirsch Oppenheimer (1794-1859), fiul celebrului șef rabin al Timișoarei. Ultimul rabin la Lugoj, până la emigrarea în Israel, în 1920, a fost dr. Avraham Itzhak Nebel.
Noua sinagogă pe actualul amplasament a fost inaugurată în mai 1843, conform sursei citate mai sus. Inginerul și artistul plastic Gheorghe Reisz menționează într-un articol publicat în ziarul Lugojul (nr. 25/1992) că între anii 1904-1905 au avut loc lucrări de reconstrucție a edificiului și, datorită trecerii de la ritul ortodox la cel neolog, interiorul sinagogii a suferit modificări: bima a fost mutată din zona centrală a spațiului spre Aron Hakodeș (dulapul unde este păstrată sulul Torei), s-au construit balcoane pentru femei și s-a adăugat o orgă, de fabricație Wegenstein.
Sinagoga este amplasată pe un teren îngust între două clădiri cu un singur etaj. Fațada este decorată cu patru coloane, iar frontonul de la etaj cu două mici turnuri la margini. Pe această fațadă sunt trei ferestre, cea din mijloc fiind o rozetă cu mozaicuri, element inspirat din arhitectura europeană medievală. Pe timpanul fațadei se observă cele două table ale legii, la fel ca în cazul multor sinagogi din Europa Centrală. Accesul în sinagogă se face prin două intrări separate pentru parter și balcon, situate în partea din spate a clădirii. Ferestrele laterale sunt decorate cu vitralii colorate, nuanțele dominante fiind roșu, galben și mov. În compoziția ferestrelor apare și simbolul stelei cu șase colțuri, Magen David (lit. Scutul lui David). Tavanul drept este o broderie de flori colorate care impresionează prin varietatea și armonia culorilor și a formelor sale. Întreaga compoziție seamănă cu un superb covor persan de mari dimensiuni. Acesta este de fapt singurul element cu adevărat oriental din întreaga clădire, care se remarcă prin prezența unor elemente foarte variate ca stil și origine. Lucrul acesta era des întâlnit în perioada de dominație a eclectismului, care permitea folosirea unor elemente decorative din diverse perioade istorice.
La etaj se remarcă balcoanele destinate femeilor, susținute de stâlpi din metal cu capiteluri ionice. Candelabrul, destul de simplu ca formă, este elegant și se potrivește în atmosfera de ansamblu a locului. Între cele două uși de intrare care se află pe peretele din spate al clădirii se află un ceas decorativ. Băncile din lemn masiv au și ele o ornamentație simplă. În afară de tavanul colorat, care este elementul decorativ central al compoziției interioare, ochiul vizitatorului este atras de Aron Hakodeș-ul conceput în stil eclectic, dar care prezintă influențe ale stilului neobaroc caracteristic bisericilor catolice din epocă. În jurul tablelor se observă din nou motivul solar cu raze aurii, de inspirație neobarocă.
Orga cu coloanele sale mici ionice ce susțin în stânga și dreapta câte un baldachin este decorată în același stil eclectic. Instrumentul, care este în continuare funcțional și folosit la diverse concerte, a fost construit în anul 1903.
În sinagogă a funcționat corul „Hazamir”. Tobias Schwager scrie că în acest cor, în afară de evrei, cântau și persoane din afara comunității, unul dintre aceștia fiind celebrul tenor de operă Traian Grozăvescu. De-a lungul timpului, sinagoga a găzduit numeroase concerte și această tradiție a fost reluată în ultimii ani.
În fața Aron Hakodeș-ului se află două lampadare cu picior din alamă, care în partea superioară au șase brațe și datează din anul 1905. Pe un perete se află o chiuvetă (kior în ebraică) decorativă din majolică pentru spălatul mâinilor, donat de soții Baruch Rezső și Róza în 1903. În fața ușii chivotului se află o perdea, parohet. În sinagogă se află mai multe astfel de perdele din catifea, brodate cu aur, cu chenar, pe care sunt trecute numele donatorilor. Perdelele se schimbau în funcție de sărbătorile care aveau loc în perioada respectivă a anului.
Această clădire a fost comandată și finanțată de o comunitate relativ mică, nu foarte înstărită, dar însuflețită. Scopul beneficiarilor de acum peste o sută de ani pare să nu fi fost luxul deosebit, ci crearea unui spațiu plăcut, oarecum intim, în care membrii comunității să se poată întâlni ca într-o familie. În locul monumentalului care se observă în cazul anumitor sinagogi din epocă, aici atmosfera este mai apropiată de cea a unui salon primitor. Împrumuturile stilistice din repertoriul altor clădiri de cult ale epocii denotă dorința de integrare a membrilor comunității în societatea urbană existentă la acea vreme.
