Aici a fost şi un cor, Hazamir. La corul ăsta au cântat şi neevrei, care au avut voce şi cunoştinţe muzicale. De la corul „Vidu” au cântat, unul Wolont, ăla tot evreu o fost dar o trecut la religia soţiei. Soţia era nemţoaică şi el a trecut la catolici pe timpul ăsta, ca să nu fie deportat. I-a fost frică să nu aibă necazuri. Şi el a cântat şi la corul „Vidu”, care a fost un cor renumit în ţară şi peste hotare. Au cântat şi neevrei, şi doamna Schwartz, mama domnului Gheorghe Schwartz. Aşa că, să sperăm că n-o să se desfiinţeze definitiv. Aşteptăm să fie timpuri mai bune.
Dar în ce perioadă a activat corul vă mai amintiţi?
Corul a activat… până la începutul celui de-Al Doilea Război.
Era un cor mare, câţi erau?
Nu era un cor mare, dar au cântat bine. Au fost, câţi să vă spun? Mai bine de 10 persoane, acompaniate de orgă.
Şi doar cântări religioase...?
Cântări religioase. Toate răspunsurile le dădea corul. Am avut un cantor renumit aicea. L-a chemat Zitron. Era tenor. Şi-atunci am avut un bătrân haham, Friedmann Iosif, care a locuit chiar acolo, în curtea Templului. A murit şi el. A avut o fiică, căsătorită la Timişoara cu renumitul cantor al Timişorii: Katz, dacă aţi auzit de el? El venea mereu la socru-su. Noi îi spuneam socrului domnului Katz, Friedmann bacsi. Toată lumea îl ştia aşa. El venea şi mai cânta şi la noi câteodată. O voce bună avea Katz Maximilian.
