Aici erau predominat ca număr românii, după ei urmau nemţii, iar numărul de unguri, de evrei, cehi era cam egal şi nu a fost nici o problemă. De exemplu, când am fost elev, la mine în clasă eram în total 40, din care doi erau nemţi, unul evreu şi restul eram români… şi nu era nici o problemă căci eram prieteni apropiaţi. Atunci când au început însă curentele antisemite, la noi în Caransebeş a fost profesor, 4-5 ani, unul dintre conducătorii legionarilor, Horia Sima, însă eu nu l-am avut la clasă ca profesor. El a avut o influenţă foarte mare asupra elevilor. Şi atunci a început problema pentru cei care au continuat liceul. Majoritatea evreilor s-au dus însă la Liceul evreiesc, la Timişoara. N-au fost probleme serioase până în 1940 când li s-a interzis să mai urmeze cursurile. [...]
Elevii de atunci am fost împărţiţi în două părţi: cei care nu ne-am amestecat, care nu am intrat în legionarism, căci aveam părinţi care ne-au spus să nu ne ducem, şi cei care au devenit legionari.
Legionarii mergeau prin Teiuş (în pădure), aici în Caransebeş, căci făceau excursii, se cânta, se făceau un fel de rituri. Aprindeau focul noaptea... Asta începând din ’39-’40. Şi nemţii de-aici făceau la fel. Atunci a început şi lupta împotriva familiilor foarte înstărite, cum a fost familia Pollak, familie de comercianţi, care apoi a plecat în Israel. [...]
