În toată genealogia mea nu a existat nici o altă religie sau altă naţie. Fac parte din categoria evreilor, ca şi nevastă-mea. Toate rudele nevestei mele au fost deportate la Auschwitz, că au stat în Ungaria. Eu sunt născut în Arad, am prins şi epoca înainte de 1944, am făcut Şcoala Elementară Evreiască, era şcoală evreiască, nu aveam voie să mergem la nici o şcoală română, doar evreiască – evreii erau excluşi şi din facultate şi din liceu. Deci nu puteam merge în şcoli decât evreieşti. Am avut o serie de învăţători care au fost studenţi şi au fost şi ei excluşi din facultate şi după aceea au devenit învăţători la Şcoala Elementară Evreiască.
Eu am început şcoala în 1942. Taică-meu a fost la lagăr de muncă, nu deportat, în România. Deci lagăr de muncă, pentru regimul lui Antonescu – ăsta a fost meritul lui Antonescu – nu a admis holocaustul şi n-a admis deportarea în altă parte decât în lagărele de muncă, în Cuvin, lângă Arad, de acolo era taică-meu. Patru ani a stat în lagăr de muncă.
Absolut tot ce am avut în familie a fost naţionalizat, nici acuma nu le-am primit înapoi, că a fost renaţionalizat de comunişti. Am avut o casă frumoasă în Arad, acuma ne judecăm pentru această casă care a fost naţionalizată în 1941 şi apoi din nou în 1950. În ’45 ne-a dat-o înapoi şi în ’50 ne-au luat-o. Deci, vorba aia, ori îs legionari, ori nazişti, ori comunişti, îs tot un lucru, că tot aia este. Pe urmă am făcut liceul român „Moise Nicoară” la Arad, Facultatea de Medicină la Cluj. Am practicat meseria până la această vârstă când sunt pensionar şi mai lucrez şi acuma în calitate de medic la policlinica judeţeană. Asta vă pot spune.
