De Crăciun, Anul Nou şi Paşti, se ţinea o recepţie în vila Mitropoliei, unde se întruneau lumea clericală şi floarea municipalităţii şi intelectualităţii timişorene. Tata [rabinul Ernest Neumann, n. red] îşi avea locul rezervat în fotoliul Biedermeyer, la măsuţa la care mitropolitul se instala pe canapea. Pe o tăviţă erau mici sandvişuri cu brânză şi roşii, pregătite special pentru el, ţinându-se cont de restricţiile alimentare ale caşrutului. Zeci de ani, rabinul Neumann a fost maître de cérémonie la Mitropolie, adică el îl desemna pe cel care urma să ia cuvântul la întrunirile festive, având grijă să nu neglijeze niciun cult, nicio persoană. A reprezentat obştea evreilor în aşa fel, încât omul de pe stradă îl considera „rabinul nostru”. Tot oraşul îl cunoştea şi îl respecta; şi, prin el, comunitatea pe care o reprezenta.
