În corul Hazamir, care prin nume a fost un cor evreiesc şi cânta mai mult la sărbătorile evreieşti, pentru că în sinagogă era o orgă foarte frumoasă şi mai era un cantor care avea o voce superbă, splendidă, care ulterior a ajuns solist la opera maghiară din Cluj, Czitrom Geza. Era deci corul Hazamir şi în această formaţie evreiască erau câţiva evrei, 3-4 evrei, dar tot pe lângă ei erau şi câţiva creştini care cântau împreună cu evreii la sinagogă cu ocazia acestor sărbători. Ba mai mult domnul Willer Iosif cânta la orgă şi nu era evreu. Aceste lucruri erau aproape fireşti.
[...] Tensiunile astea duşmănoase şi neplăcute au apărut în timpul războiului. Bunăoară aicea la colţ, ţin minte, prin centru, acuma e o cofetărie, era o pantofărie Richter, unde era scris pe uşă: „Câinii şi evreii nu sunt agreaţi în prăvălie”. Aceste situaţii erau în timpul războiului, dar în general între cele două războaie mondiale, în perioada interbelică, aicea nu a contat cine este evreu, neamţ, ungur, sârb, român, erau relaţii de prietenie. Dar lucrurile au mers rău în timpul războiului, dar ca să fiu cinstit, nu toată lumea s-a lăsat antrenată în această stare de ură. [...] Deci, nu poţi să generalizezi, erau familii creştine care aveau cea mai bună consideraţie şi relaţii bune şi cu părinţii şi cu bunicii mei. Nu vreau să cad în acea greşeală de a crede că absolut toată lumea a fost legionară, hitleristă.
