În Lugoj, evreii erau de toate meseriile. Familiile pe care le ştiam mai bogate erau bogate pe vremea mea doar din amintiri, căci începând cu anii ’50 era deja totul o apă şi-un pământ; casele s-au naţionalizat, pământurile s-au luat, fabricile s-au naţionalizat. Se mai spunea doar despre o anumită familie, ca de exemplu despre familia Grünn „vai, ce bogată a fost”, însă atunci nu mai era aşa de bogată, căci aveau şi ei două camere, iar în a treia cameră au băgat chiriaşi. Atunci s-a calculat la metru pătrat cât aveai dreptul şi dacă erai intelectual atunci îţi mai dădeau încă zece metri pătraţi în plus, iar dacă aveai o cameră în plus faţă de metrii pătraţi socotiţi în lege, acolo îţi băgau chiriaşi, fie că-ţi plăcea sau nu. Şi noi am avut aici la un moment dat chiriaşi, în jumătate de locuinţă. Aşa că atunci nu mai erau familii bogate, erau bogate doar din amintiri.
