În ce măsură mai sunt transmise în familie tradiţiile, obiceiurile evreieşti?
Doar sărbătorile se mai ţin la noi în familie, dar şi acestea foarte puţin. De exemplu, mama mea mai aprindea, în fiecare vineri seara, două lumânări şi îşi punea broherul respectiv la aprinderea lumânărilor, însă la soţia mea deja nu se mai făcea treaba asta, iar acuma şi mai puţin, căci fiul meu are o soţie neevreică, o româncă. [...] Pe vremea aceea am mai ţinut Roş Haşana, Iom Kipur, iar la Purim se mergea la biserică, cel puţin soţia mea mergea, căci eu nu mergeam. [...]
În perioada comunistă nu prea se mergea la biserică, însă după ’90 s-a revigorat sistemul. Soţia mea mergea însă şi în perioada comunistă şi l-a dus şi pe fiul meu câteodată la biserică, dar el n-a făcut bar miţva. Eu însă am făcut. Acum, la sărbătorile mai mari fiul meu îşi duce şi copiii la Templu, adică pe nepoţii mei. Aş putea spune că doar masa festivă ar fi acum aceea care marchează sărbătoarea respectivă (de Roş Haşana, Purim şi Pesah). Doar sărbătorile mai mari se mai ţin, în rest nici nu ne mai amintim de celelalte. [...]
Se făceau înainte căsătorii mixte la evrei?
Înainte erau mult mai rare, dar totuşi au trecut atâţia ani şi mai este şi faptul că nu se mai face o distincţie mare între naţionalităţi, plus că majoritatea bărbaţilor evrei care au mai rămas aici nu au mai găsit femei evreice. Toată lumea a emigrat şi atunci, cei care au rămas au fost nevoiţi să se căsătorească cu cei de altă naţionalitate.
Există în Lugoj un cimitir evreiesc?
Da, este şi e foarte frumos şi bine întreţinut. Am fost lăudaţi pentru treaba aceasta. Acesta se află cam la 600-800 de metri de centrul oraşului. Bineînţeles că nu există cruci în cimitirul evreiesc. Majoritatea monumentelor au fost făcute înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial şi sunt cam la fel ca în toate celelalte cimitire, căci meseriaşii respectivi au lucrat şi-acolo, dar şi în celelalte cimitire.
