M-am născut la Lugoj în 13 decembrie 1929 într-o familie de intelectuali şi am crescut într-un spirit destul de religios datorită mamei mele, care provine dintr-o familie tradiţională evreiască. [...] Am făcut Şcoala Primară Israelită din Lugoj, fiind eliminat odată cu apariţia legilor rasiale din 1941. Am făcut liceul în particular, organizat de către Comunitatea din Lugoj, liceu care a fost recunoscut după 23 august 1944, când am revenit la Liceul „Coriolan Brediceanu”. Am plecat la Timişoara, unde am studiat muzica la Institutul de Artă şi după un an, după desfiinţarea acestei instituţii, am plecat la Cluj unde am urmat Conservatorul, terminând la secţia de Pedagogie, Dirijat şi Compoziţie. Pe urmă am avut diferite posturi de dirijor la Oradea, la Botoşani, am dirijat aproape toate orchestrele din România. Am emigrat în 1973 în Israel, unde am organizat o orchestră la Kiriat Bialik, o orchestră de cameră cu care am avut turnee prin ţară. [...] De mic copil l-am cunoscut aici, la Lugoj, pe Bartok – a fost în 1937, pe Enescu – la un concert, la Cluj l-am cunoscut personal pe David Oistrach, iar în Israel l-am cunoscut pe Jehudi Menuhin. De două ori am vorbit cu el. Ca dirijor am colaborat cu mulţi artişti, şi din ţară şi din străinătate, avându-i ca solişti la diferite instrumente. [...] Din motive familiale, în 1996 m-am repatriat în România, unde locuiesc şi acuma, păstrându-mi ambele cetăţenii şi trăiesc jumătate de an în România şi jumătate de an în Israel. Asta în mare, pe scurt...
Ce vă amintiţi despre bunicii dvs.?
Pe bunicii din partea mamei..., i-am cunoscut pentru că în 1933 am fost în vizită la ei, în Polonia. Erau nişte oameni foarte modeşti, foarte harnici. Bunica a murit în 1938, iar bunicul şi cu întreaga familie au fost nimiciţi de către fascism în anul 1941. [...]
Ce-mi puteţi spune despre părinţii dvs.?
Tatăl meu era un om, aş putea spune, superintelectual. El este autorul unei monografii a Banatului, manuscris ce se află la Universitatea din Timişoara. Cunoştea fiecare pietricică din Lugoj. Avea aproape tot ce s-a scris despre Banat, inclusiv Banatul sârbesc. Era un fel de enciclopedie a Banatului, aş putea spune. El s-a ocupat de foarte tânăr..., a început să scrie, a scos trei volumaşe de poezii, biografia lui Eftimie Murgu, al cărui manuscris nu ştiu unde l-au dus cei de la Timişoara, care au luat foarte multe cărţi din biblioteca tatălui meu: Istoria mişcării muncitoreşti, am aici manuscrisul, nu a fost publicat în timpul regimului comunist deoarece nu se baza pe...ideologia marxist-leninistă. A mai scris şi alte lucrări care n-au fost publicate pentru că nu aveau conţinutul politic cerut de către regimul din trecut.
