Când mama era bolnavă, tata a primit ajutor de la Comunitate şi de la tatăl tău, rabinul Ernest Neumann, un om special pentru noi. El venea la noi acasă şi vorbea cu mama care era la pat. Eu m-am dus de două ori la Timişoara în acel an, o dată să-i conving să se înscrie să vină aici şi a doua oară am rămas timp de o lună ca să-i ajut să lichideze gospodăria. Tatăl tău mi-a dat mie telefon şi mi-a zis: „Vino la mine la Comunitate, vreau să discut ceva cu tine”. În biroul lui mi-a zis: „Orice ajutor vrei, noi îţi dăm, numai spune!” I-am cerut un cărucior ca să o plimb pe mama, că nu mai putea să meargă. Ne-a dat şi ne-a trimis mâncare acasă. Tatăl tău îi cunoştea bine pe părinţii mei şi ştia de colecţie. L-a invitat pe tata să ţină conferinţe la Comunitate despre deportare, lagăr şi soarta evreilor în timpul războiului. Tatăl tău a fost un om extraordinar, un om excepţional, am amintiri foarte frumoase despre el.
