Până la război, în Caransebeş evreii au avut o asociaţie, o Sinagogă şi au avut riturile lor. Ţin minte că se făceau serbări şi eu am prins când se făcea Purimul.
Peste două săptămâni, la sfârşit de februarie este Balul mascat care se ţine în Caransebeşul Nou, sub oblăduirea bisericii romano-catolice. Nemţii aveau înainte obiceiul să facă Bal mascat şi toată lumea mergea, şi românii, şi evreii… toţi mergeam, căci era un prilej de distracţie.
În Caransebeş a fost un sistem de baluri şi petreceri, după sistemul Europei Centrale, şi anume toate instituţiile, toate grupurile de cetăţeni îşi aveau balurile lor. De exemplu, erau balurile de Purim, la evrei, care erau cele mai reuşite, erau balurile bisericii catolice, erau balurile şcolii (căci fiecare liceu îşi avea balul său). În Caransebeş a fost Academie Teologică, încă de la 1800 şi ceva şi până în ’48. Acuma s-a reînfiinţat. Era deci şi balul teologilor şi a şcolii teologice. Elevii stăteau până la ora 12, după care plecau acasă şi rămâneau părinţii, profesorii şi invitaţii.
La balurile acestea era şi câte un spectacol. Îmi aduc aminte că odată, la un Purim, evreii au luat de la un circ cămile, asini şi au venit îmbrăcaţi în haine evreieşti ale epocii lui Moise. Erau copii şi femei pe asini, şi cămile, şi au făcut un rond în sala de bal. Sau, de exemplu, la opera Aida, pe vremuri se defila pe scenă cu elefanţi adevăraţi.
