Erau mai multe comunităţi evreieşti în oraş, la Timişoara, fiindcă erau în jur de 12 000 de evrei; este totuşi un număr destul de mare. După 1860 când a avut loc Congresul evreilor, o mare adunare la Budapesta, a început scindarea bisericilor. S-au înfiinţat atunci comunităţi ortodoxe, care respectau cu severitate tradiţiile evreieşti şi comunităţi modernizate, neologe. Erau evrei neologi şi evrei ortodocşi. Comunităţile de evrei ortodocşi fiinţau în cartierul Fabric, pe strada Ion Creangă, acolo era un cartier evreiesc propriu-zis, sunt rămăşiţe şi astăzi. [...] Altă comunitate evreiască, tot ortodoxă, a fost în cartierul Iosefin, cu centrul pe strada Reşiţei, acolo este şi sinagoga construită în 1910. Mai era comunitatea evreilor spanioli în Fabric, tot pe strada Ecaterina Teodoroiu, alături de ortodocşi. Era un separatism. Ei se ţineau după ritul lor adus din Spania. Ei se considerau evrei mai nobili, mai ridicaţi decât ceilalţi. În limba ebraică, evreii spanioli aveau cultul Sefardimilor, iar ortodocşii şi neologii aveau cultul Aşchenazimilor, erau evrei proveniţi din Germania, dar şi din Galiţia, din Podolia. Neologii aveau sediul în Cetate, unde este şi astăzi sediul Comunităţii, dar aveau sinagoga cea mare, vestită. Era o casă pentru consiliu, pentru adunările generale, în Fabric, unde astăzi este casa de rugăciuni. În casa de rugăciuni din Fabric, am reuşit să salvăm mobilierul sinagogii spaniole din Fabric. [...] Evrei spanioli la Timişoara, nu ştiu dacă mai sunt, erau: Schateles, Bivas, familii de evrei spaniole ca, Borghida, ei între ei vorbeau în ladino, un amestec, un jargon de ebraică şi spaniolă, aşa cum idişul este un jargon al limbilor germană şi ebraică.
Existau anumite zone ale oraşului unde locuiau evreii?
Sigur că da. Odată în Iosefin, strada Preyer şi strada Fröbl, unde-i sinagoga. Să ştiţi că acolo-i un cartier de evrei ortodocşi. Ăsta-i specific de-al lor. Şi vă spun că ortodocşii locuiau şi-n Fabric, nu numai în Iosefin. Şi astăzi sinagoga din Iosefin este o sinagogă ortodoxă, nu-i neologă, noi suntem neologi, Cetatea şi Fabricul [...]
În strada Ion Creangă a fost biserica ortodoxă din Fabric, cu rabinii lor şi comunitatea lor specifică. [...] În strada Ecaterina Teodoroiu este un loc unde-a fost heder-ul, şcoala evreiască primară unde se învăţa religie, îi zice şi heider sau heder. Asta este o şcoală pur evreiască pentru iniţiere temeinică religioasă. Legătura între Piaţa Traian şi Ecaterina Teodoroiu era Tandlerei, acolo o fost şi blănarul Konn, erau evreii acolo. Cartierul ăsta este evreiesc. Şi Ion Creangă unde este sinagoga. Şi astăzi încă în curtea bisericii [sic!] este micva, este baia. Şi astăzi există, este baia rituală. Păi, nu puteai să pui piciorul în sinagogă, fără te scalzi prima dată. Cu aburi, cu apă. E acolo în curte. Rămăşiţele sunt, e făcut din beton. Program pentru bărbaţi, termină, la trei-patru gata, îmbăiat şi intră apoi femeile şi fetele. Curate. Astea-s legile lui Moise. Noi n-avem, n-am avut, nu. Da’ ortodocşii... ah ..., ăia-s religioşi domnule! Ei au susţinut acest popor.
