În clasa a V-a de liceu au venit încă cinci colege evreice, care terminaseră primele patru clase la Liceul Izraelit. Ne-am împrietenit cu ele şi aproape în fiecare duminică după-amiază eram împreună. Acum eram zece evreice în clasa a V-a. Cum curentul antisemit devenea din ce în ce mai puternic, majoritatea colegelor românce cu care ne împrietenisem s-au distanţat. În afara şcolii, nu voiau să aibă aproape nimic de-a face cu noi. Au început să meargă cu studenţii de la Politehnică, aflaţi sub influenţă legionară. Între cele două războaie, niciun evreu nu a fost primit ca student la Politehnica din Timişoara. În anii ’30, un tânăr evreu din Timişoara sau Banat, care voia să devină inginer, se ducea să înveţe în Cehoslovacia, la Brno sau la Praga, la o universitate de limbă germană, sau în Franţa ori în Germania.
