Str. Orșovei nr. 2B
Placa votivă aflată pe un perete în sinagogă oferă informații legate de construcția edificiului. Sinagoga a fost proiectată de arhitectul Lipót Langer din Budapesta, dar lucrările de construire, care s-au derulat în perioada 15 august 1893 – 28 septembrie 1894, au fost supravegheate de un alt arhitect din Budapesta, Ede Winhofr.
Comitetul care s-a ocupat de construcție l-a avut în frunte pe președintele comunității, Ignácz Neurer, fiind întregit de Mór Halle, Vilmos Winternitz, Manó Keppich, Benő Szörenyi.
Sinagoga din Caransebeș „Beit El” (Casa lui Dumnezeu) este situată în imediata vecinătate a zonei centrale formată dintr-un ansamblu de piețe pietonale.
Intrarea în clădire este prin partea din spate, în curte, dar există și un acces mic dinspre stradă printr-un mic corp adosat fațadei clădirii. Ușa de intrare se termină la partea superioară printr-un arc gotic. Clădirea se află în stare bună, vopsită în prezent la exterior în nuanțe de galben și maro, iar fațada principală este compusă din elemente în stil eclectico-neogotic. În vârful acoperișului sunt vizibile tablele legii, ca în cazul multor sinagogi din lume, iar la etaj pe fațadă se pot vedea trei ferestre neogotice, cu vitralii și o mică rozetă. Pe margini, coloanele adosate fațadei se termină cu două mici turnuri metalice, inspirate din fleșele bisericilor gotice. Ferestrele de pe fațadele laterale se termină și ele în arce frânte, caracteristice goticului. În partea superioară a geamului se găsește un vitraliu colorat cu un Magen David (Scutul lui David) din sticlă colorată (steaua cu șase laturi folosită ca simbol al religiei iudaice).
La interior, băncile din lemn masiv sunt sculptate cu reliefuri pe părțile laterale. Cromatica interioară a pereților este dominată de culorile bej și albastru. Desenele geometrice acoperă practic toate suprafețele interioare ale sinagogii și crează o ambianță plăcută și elegantă.
La etaj se găsesc balcoanele destinate femeilor, susținute de coloane metalice subțiri de culoare albastră cu striațiuni. Capitelurile coloanelor sunt inspirate din arhitectura maură, la fel ca și arcadele de la etaj pe care le susțin. Aici se poate observa cu claritate preluarea unor motive din arhitectura Spaniei medievale, deși arcele se termină în unghi ascuțit de tip gotic.
Tavanul elegant este decorat și el cu motive din arhitectura orientală și are în mijloc un mozaic de sticlă colorată, în mijlocul căruia este amplasat candelabrul.
Dulapul sau chivotul Aron Hakodeș, în care se țin sulurile de Tora, este în mijlocul unei construcții decorative din lemn de inspirație maură, vopsit în alb cu decorații aurii. Obiectul impresionează prin bogăția formelor și rafinament. Ușa dulapului este flancată de un mic portic de inspirație neobarocă. În stânga și în dreapta ușii se găsesc câte două coloane cu capiteluri corintice aurite, care susțin un arc cu un motiv solar de raze aurii în mijloc. Elemente de inspirație barocă de acest fel se foloseau mult în epocă în cazul bisericilor catolice.
Ferestrele de formă gotică orientate spre stradă au vitralii colorate, cu desene verzi și albastre fine, și un Magen David colorat în partea superioară, ca și în cazul celorlalte ferestre ale clădirii. În fața Aron Hakodeș-ului, zona ridicată numită bima unde se citește din Tora, este delimitată de un mic gard elegant din fier forjat.
Deasupra intrării, la balcon se găsește orga construită de firma Antal Dangl și Fiul din Arad. Pe o plachetă amplasată pe instrument se menționează că Antal Dangl era constructor de orgi regal și imperial, deci lucra inclusiv pentru curtea imperială de la Viena. Pe perete se poate vedea portretul cantorului sinagogii Adolf Adler, care a activat aici în urmă cu un secol.
Pe un panou se mai păstrează inscripții cu numele enoriașilor de odinioară. Lista ne ajută să înțelegem cine erau cei ce se rugau în această clădire în urmă cu un secol. Predomină numele cu sonoritate germană, majoritatea purtate de numeroase familii evreiești în zona Europei Centrale. Interesant este că numele sunt trecute pe plăcuțe după regulile limbii germane, adică numele de familie urmează prenumele și nu invers, așa cum este regula în limba maghiară, ceea ce denotă că majoritatea membrilor comunității aveau ca limbă maternă germana și nu maghiara cum se întâmpla în cazul multor comunități din Transilvania și Banat. Cu toate acestea, placa votivă care descrie datele legate de construcția clădirii a fost redactată în limba maghiară, limbă oficială la acea vreme.
În această sinagogă au activat ca rabini Dr. Horowitz (1906-1914), Dr. Ernest Deutsch (1914-1925), Dr. Taubes, Dr. Schulsohn. Începând cu anii 1970, ca urmare a scăderii numărului de enoriași, comunitatea evreilor din Caransebeș nu a mai avut un rabin propriu, aici sosind la diferite ocazii prim-rabinul Timișoarei, Dr. Ernest Neumann.
Sinagoga din Caransebeș este o construcție frumoasă, elegantă și expresivă, mai ales în interior. Estecă mica comunitate locală a dat mai multă atenție interiorului clădirii decât exteriorului. Amplasarea bimei în fața Aron Hakodeșului și prezența orgii sunt expresia orientării neologe și nu ortodoxe a acestei comunități. Evreii care au luat calea reformei în iudaism își doreau integrarea în comunitatea locală, renunțând la anumite obiceiuri și tradiții ale iudaismului clasic. Prezența sinagogii în zona centrală a orașului, modul cum ea a fost decorată, denotă că evreii din Caransebeș erau bine integrați în viața orașului și unii dintre ei erau membri importanți ai localității. Este évident că era vorba despre o comunitate relativ mică, dar bine organizată, care a investit suficient încât casa de rugăciune să o reprezinte cu demnitate.
