Au venit legionarii şi doi-trei au intrat în Clubul sioniştilor din Lugoj şi au luat banii care erau acolo, iar pe mama mea au legat-o de un scaun şi i-au băgat un căluş în gură. Tatăl meu era dus atunci în Moldova la muncă forţată. Eu dormeam în casă, în spatele casei, iar dimineaţa când m-am sculat am văzut că mama nu este lângă mine. Clubul era în faţă, la stradă, iar în continuare era o bucătărie mare, pe urmă o verandă şi în continuare era locuinţa noastră, cu geamurile spre curte. Am găsit-o pe mama săraca acolo. Era foarte dimineaţă şi era întuneric şi frig. Disperată, când am văzut-o pe mama pe scaun, că era inconştientă, am început să strig. Erau nişte vecini în curte care m-au auzit şi au venit şi au dezlegat-o. [...]
Ăsta a fost războiul şi în cinci zile a trebuit să părăsim casa şi ni s-a luat tot, căci n-a mai fost voie să mai existe acel club sionist.
[...] După ce am terminat clasa a IV-a, când să intru la liceu nu m-au primit, căci evreii n-au avut voie. Am mers atunci la o şcoală particulară unde erau câţiva copii evrei şi erau angajaţi învăţători şi profesori. Primele două clase de liceu le-am făcut la Lugoj. Majoritatea colegelor mele sunt acum plecate din Lugoj în America, Franţa, Israel.
Am făcut apoi doi ani la Liceul israelit din Timişoara. [...] Evreii puteau călători atunci doar cu autorizaţie care era eliberată de Primărie.
