Viața religioasă. Baia rituală (mikve). Tăierea rituală a animalelor
Baia rituală de vineri
Erau anii 50. Cine avea apă caldă? N-avea nimeni apă caldă. Ăștia de pe stradă, copii și adulți, mă întrebau: Te duci la baie la voi la jidani? Ei erau invidioși că ei nu se duceau la baie, ei se spălau în lighean cum ne spălam noi în fiecare zi. Erau invidioși că știau ce se întâmplă. Noi povesteam. Zic: eu vă iau și pe voi, vă tăiați și voi împrejur, că altfel nu puteți intra! Se mergea o dată pe săptămână, vineri. Vineri înainte de șabat. Se face când evreul trebuie să fie curat ca să meargă la rugăciune. Acolo venea cvasi toată populația evreiască, deși micva acela era mic. Erau trei dușuri așa, apă caldă era, se băga pe foc și era un bazin, în care intra toată lumea de-a valma, copii, tineri, bătrâni. Tot ce voiai acolo. Sigur ne mai jucam, ne băgam sub apă, îi mai trăgeam pe bătrânii ăia de toate celelalte. (Râsete)
Tăierea rituală
Mai țin minte cum mă duceam la şoyhet, cu găina. Mai bine nu m-aș fi dus, că plângeam de milă, când îi tăia gâtul și lăsa să se scurgă sângele. Era un spectacol jalnic. Asta am trăit, amintire urâtă. Niciodată nu am înțeles… acum înțeleg, că e o tăiere rituală. De ce trebuie să duc eu găina acolo, când vecina de jos ia găina, o taie și o bagă în oală. Îi sucește gâtul și o bagă în oală. Iar eu trebuie să mă duc, să stau la coadă, acela să-și scoată cuțitul, să-l ascută, să taie într-un anumit fel, să lase sângele acela să se scurgă. Acuma înțeleg și sunt de acord. Omul nu trebuie să mănânce și să bea sânge. Sunt de acord, din punct de vedere moral, nu religios. Domnule, nu trebuie să bea sânge. Ajunge că-i mănâncă carnea. Dar atunci n-am înțeles chestia asta, de ce trebuie eu să asist la zbaterile alea de aripi și restul.
