La Comunitate se făceau balurile de Purim, de Hanuca, sunt nişte sărbători minunate.

Lugoj
Intervievat:
Iudith Lugojan
Data nașterii:
1932
Intervievator:
Roxana Pătraşcu
2001
,
Lugoj

La Comunitate se făceau balurile de Purim, de Hanuca, sunt nişte sărbători minunate. [... De Purim se făceau diferite fursecuri şi prăjituri ce se puneau pe o farfurie şi te duceai la o rudă sau o cunoştinţă să le duci. De exemplu eu mă duceam la familia Reisz, iar ei îţi aduceau ţie, apoi te duceai la o mătuşă. Ţin minte că mama punea prăjituri pe farfurie şi zicea: „Judith, du-te acolo, fugi acolo…”. Acesta era obiceiul de Purim.

De Paşte [Pesah, n.red.] se mănâncă foaia de maţa şi se fac în supă găluşte. Cine ştie face şi Kindli, care este o prăjitură. Am avut o colegă de serviciu care aducea această prăjitură minunată cu tot felul de foi şi cu fructe, cu smochine şi ananas.

De Anul Nou [Roș Hașana, n. red.] e sărbătoare mare, se merge la biserică, se mănâncă bine.

Apoi vine ziua lungă când posteşti. Pentru mine este cea mai frumoasă sărbătoare şi e singura pe care o ţin cu sfinţenie. Se cheamă Iom Kipur.Seara este o rugăciune şi aveam cândva aici un cantor care cânta Kol Nidrei, cânta de parcă era arie de operă.

Seara, în ajun de Iom Kipur se cânta rugăciunea care era foarte frumoasă, dar şi foarte tristă. De Iom Kipur se aduce aminte de morţi, de toate greşelile pe care le-ai făcut şi te rogi şi posteşti ca să ţi se ierte greşelile. Sărbătoarea ţine până seara şi 24 de ore nu mănânci. Eu ţin această sărbătoare de la 16 ani şi nu ştiu dacă aş putea să mă las de ea.

Sursă:
Memoria salvată: Evreii din Banat, ieri si azi, coordonata de Smaranda Vultur, Editura Polirom, Iași 2002

Poveștile comunității evreiești

Citește poveștile a trei generații de evrei și descoperă destinul schimbător al acestei comunități