A fost aici un inginer care venea de la Bucureşti, îmi scapă numele, şi acela, când a văzut că eu mă pricep, imediat a profitat de ocazie şi-am profitat şi eu şi-am făcut nişte garduri la cimitir şi am reparat la cimitirul acesta de la Reşiţa. Am făcut reparaţii foarte importante. Că era şi ploaie, şi era şi mâncat de rugină şi am îmbrăcat stâlpii în beton armat şi aşa mai departe. Pe urmă m-am ocupat de cimitirul de la Bocşa, cimitirul de la Mehadia, cimitirul de la Oraviţa.
[...] Cimitirul acesta din Reşiţa a fost în trei rânduri atins. Nişte copii au răsturnat acolo pietrele funerare şi s-au spart şi atunci, asta înaintea mea, s-a făcut o judecată şi s-a pus ca să repare şi mi-a dat bani şi de la centru şi am reparat. Şi acum, recent, anul trecut, a fost aşa ceva. Am şi o mulţime de fotografii.
Dar templul evreiesc?
Templul evreiesc e un templu frumos şi mare. E foarte frumos, peste 200 de locuri, sus pentru femei, jos pentru bărbaţi, aşa era la evrei.Comunitatea e bine închegată, atât cât mai e?Da! Sigur că da. Păstrăm legătura. Este un domn, Schwartz, în fiecare zi îi caută, se duce pe la ei. [...] În general, ceea ce este caracteristic oamenilor de aicea este că foarte mulţi sunt amestecaţi, ca şi în celelalte comunităţi de altfel. [...]
Dar la Oraviţa?
La Oraviţa numai cimitirul şi-n alte părţi… nu mai e nimeni. Numai în Reşiţa sunt şi la Bocşa mai sunt câţiva. Şi la Caransebeş sunt.
