Nu am fost o familie religioasă, dar sărbătorile mari se ţineau. Prăvălia era închisă şi mergeam cu toţii la sinagoga neologă din Fabric. Vineri seara, când bunica era prezentă, mama aprindea lumânările. Iarna aveam o cină cu bunătăţi din carne de gâscă. Mărimea ficatului era totdeauna discutată. S-a gătit numai cu untură de gâscă până în 1938, când tata a făcut o criză de fiere şi atunci am început să gătim şi cu ulei. Untura de gâscă se procura de la două femei, una din Iosefin, cealaltă din Fabric, ce aprovizionau familiile care nu tăiau destule gâşte pentru a-şi acoperi nevoile proprii.
Când eram în clasele primare, ne duceam de două ori pe săptămână, după-amiază, la ora de religie. Domnul Rosenthal, ajutorul de cantor, ţinea ora la şcoala românească din str. Titu Maiorescu (Bárány utca), pentru elevii din cele trei şcoli elementare româneşti din cartier. Şi acolo am fost ambiţioasă, îmi aduc aminte şi azi ce am învăţat. La liceu, ora de religie, între 1931 şi 1939, era ţinută de rabinul Drechsler, o dată pe săptămână, pentru elevii evrei din cele opt clase de liceu.
