Povestiţi-mi câte ceva despre sărbătorile evreieşti şi semnificaţia acestora.
Sărbătorile evreieşti încep cu Anul Nou, Roş Haşana. După scripţie, atuncea se hotărăşte soarta omului, adică cine va trăi, cine va muri, cine va fi bogat, cine va fi sărac, dacă moartea vine normal, sau prin ucidere de către un animal sălbatic ş.a.m.d. Asta e hotărât de divinitate. Atunci se hotărăşte soarta omului. Asta la Anul Nou.
Urmează Yom Kipur. Atuncea, cum s-ar zice, se parafează ce s-a hotărât de Anul Nou. Atunci se pune parafa şi soarta omului e hotărâtă. Că, încă în perioada asta, între Anul Nou şi Yom Kipur, se mai poate schimba soarta. De exemplu, daca omul are păcate şi el, între timp, face fapte bune, se roagă, atunci se poate anula partea negativă a sorţii omului ce a fost deja hotărâtă la Anul Nou. Asta este Iom Kipur.
Urmează sărbătoarea corturilor, Sucot. Sucot, înseamnă cort. Asta simbolizează ieşirea evreilor din Egipt. Că în Sinai, midbar se zice în pustie, n-au fost locuinţe. S-au făcut corturi şi au stat în corturi.
Apoi urmează sărbătoarea Simhăstora. Asta înseamnă veselia de a primi Tora. Când s-a dat Tora, asta înseamnă că s-au bucurat că au primit legile. Ce este în Tora, asta este lege. Şevoit, înseamnă, “Atunci s-a primit Tora ”.
O altă sărbătoare e Pesah. Cuvântul ăsta derivă de la cuvântul Pusiah, a sări. Fiindcă Dumnezeu l-a determinat pe faraon să dea drumul la poporul evreu, după ce au fost zece încercări.
Ultima a fost când fiecare prim născut al egiptenilor a fost omorât. Asta fiindcă faraonul s-a încăpăţânat, când i-a cerut Moşe să dea drumul la evrei. Casa evreilor, că şi evreii aveau un prim născut, a fost sărită şi acolo n-a murit. Numai în familiile egiptenilor. Pentru asta se zice Pesah, Pesah, înseamnă a sări. Simbolul mai este că se mănâncă pască timp de opt zile. De ce? Pentru că atunci când au ieşit din Egipt, ei n-au avut timp să pregătească pâine dospită. Pasca era făcută aşa: se pune făină şi apă şi imediat se coace. Fără să fie crescută. Asta a fost coaptă la soare, la repezeală. Cu asta au trăit. Mai târziu, când au fost în pustie, au mâncat mană ce a venit din cer. Se spune în cărţi că era ceva dulceag, dar cine ştie cum a fost.
Mai sunt sărbători de post. La noi se spune Tamus, luna Tamus. Începând cu a 17-a zi din luna Tamus, atunci la noi e post. Ce însemnătate are postul acesta? Atunci au reuşit duşmanii să spargă zidul Ierusalimului. Au fost atacaţi evreii şi le-a fost distrus templul. Asta a durat cam trei săptămâni, până la Tişe Av, asta înseamnă a noua zi din luna Av. Atunci a fost ocupat complet Ierusalimul de romani, cetatea şi sfântul templu. De fapt, Ierusalimul a fost ocupat de două ori. Prima dată a fost în anul 586 î.e.n. Atunci a fost ocupat de haldei, ăştia sunt persanii şi eleniştii, iar a doua oară de romani, de Titus, în anul 70, e.n. Pentru asta postul se ţine până la 9 Av, Tişe Av. La 17 Tamus începe postul, asta durează cât timp au fost luptele până a fost ocupat integral Ierusalimul la 9 Av. Între 17 Tamus şi 9 Av e post, trei săptămâni e timp de doliu. Nu se mănâncă în perioada asta, nu se ţin nunţi, nu se tunde omului părul, nu se cântă. Deci, un fel de doliu, toată perioada asta. Şi primul templu şi cel de-al doilea a fost distrus tot în 9 Av.
Mai e apoi Hanuca, Sărbătoarea Luminilor. Asta e în 25 Kislev, tot o lună, asta e lună e iarna. Familia Haşmonim, o familie evreiască mare, a luptat cu duşmanul şi l-a biruit. Şi nu s-a găsit în templu decât o mică cantitate de ulei. Acest ulei era folosit pentru a aprinde lumânările în biserică. S-a găsit foarte puţin, dar a ars timp de opt zile. A fost o minune. Pentru asta se ţine Hanuca opt zile. La noi, la fiecare casă evreiască, se pune la geam o candelă în care se pune ulei, sau o lumânare. Asta ca să se vadă când merg trecătorii pe stradă. Se începe cu o lumânare şi în fiecare seară se adaugă câte una, până la opt. Asta este Hanuca, Sărbătoarea Luminilor.
