Fiul meu este preşedintele Comunităţii [Ivan Eric Bloch, președintele Comunității Evreilor din Lugoj în actualitate; pe platformă se poate urmări interviul realizat cu aceasta în iunie 2022, n. red.], dar suntem foarte puţini evrei rămaşi, 48 de evrei, plus copiii care sunt pe jumătate evrei şi soţii sau soţiile de evrei.
Cum a ajuns fiul dumneavoastră preşedintele Comunităţii evreieşti din Lugoj?
Interesant… A fost prima dată preşedinte interimar. El era cel mai tânăr (cu toate că are 50 de ani) dintre cei care puteau să fie preşedinte, acum trei ani, dar fiind singurul care a avut o facultate s-a considerat că e cel mai în măsură să fie preşedinte.
Există în Lugoj anumite locuri, monumente sau lucruri de care este legată memoria evreilor?
Doar Templul şi cimitirul, ca să zic aşa. Mai există la secretariatul Comunităţii nişte acte contabile lăsate şi două cărţi mari şi groase, numite Khevra Kadhisa, în care sunt trecuţi membrii Comunităţii care contribuiau cu bani la asociaţia de înmormântare care exista atunci în Lugoj.
Înainte a fost rabin şi în Lugoj, ultimul numindu-se Lenke Mánu. Era şi un cantor în Lugoj. Rabin n-a mai fost după aceea, că a plecat lumea, însă au mai existat unii care doar au oficiat, au citit cu voce tare rugăciunile. Cu acest rabin am făcut Bar miţva pe vremea aceea. (....)
Credeţi că evreii din Banat au avut alte şanse decât ceilalţi din alte regiuni?
Da, bineînţeles. În general era aceeaşi jurisdicţie şi aici sub Antonescu, dar Banatul e altceva, e mai tolerant din punct de vedere cultural. În privinţa convieţuirii dintre naţionalităţi, Banatul a fost şi este altceva decât Moldova sau Muntenia. În primul rând, faptul că sunt atâtea naţionalităţi aici şi totuşi a existat o convieţuire de sute de ani şi deci e puţin altfel decât în alte părţi ale ţării.
Prin ce credeţi că se deosebesc evreii de celelalte etnii?
Altceva nu văd mai mult decât faptul că, în general sunt instruiţi, căci au frecventat şcoli. Aceasta se datorează şi faptului că au fost întotdeauna în minoritate şi au trebuit să muncească mai mult ca să fie mai bine şi mai buni în toate. Înainte nu au putut însă să abordeze anumite meserii, de exemplu agricultori evrei nu prea au fost în Banat, căci nu puteau să aibă pământ şi au fost nevoiţi să se facă meseriaşi, comercianţi sau liber profesionişti, iar pentru asta trebuia o instrucţie mult mai bună decât pentru un agricultor.
Cum era comunitatea evreiască din Lugoj înainte?
Nu se poate compara Comunitatea ce era înainte cu cea de-acum, căi erau vreo 800 de evrei şi au fost şi vremuri când au fost 1200-1400 de evrei care au venit din Dărăbani, din partea aceea care a trecut, împreună cu Cernăuţiul în URSS. Aceştia s-au refugiat aici în anii ’48-’50.
Deci nu se poate compara cu ce este acuma. Templul era înainte neîncăpător, iar la sărbătorile Roş Haşana (Anul Nou) şi Iom Kipur au funcţionat, pe lângă Templul mare care mai există şi astăzi, încă două localuri în care se ţinea serviciul religios.
Acuma însă nu mai poate fi vorba decât de supravieţuire şi nu prea văd nici un viitor al Comunităţii, căci merge tot în jos şi majoritatea membrilor Comunităţii, adică 80-90 la sută dintre ei sunt persoane peste 60 de ani.
Din Lugoj, printre personalităţile care au fost evrei s-a numărat şi cântăreţul de operă din Budapesta, Kalmar Oscar, care s-a numit înainte Kirschmer, dar s-a maghiarizat. Au mai fost însă şi alţii…
